CRISTINA MOHAN: Munca unui director de festival presupune ca un „nu se poate” să devină un „hai să încercăm, deși pare imposibil” și apoi ca acel lucru imposibil să se transforme într-un „da”.
Acum, la cea de-a XI-a ediție a Festivalului Internațional de Teatru Idiș – TES FEST – se întâlnesc la București artiști și spectacole care păstrează vie una dintre cele mai vechi și mai importante tradiții culturale. 2026 este un an cu însemnătate specială: se celebrează 150 de ani de teatru evreiesc în România, iar festivalul ne promite spectacole, muzică klezmer și invitați din Israel, Germania, Polonia și SUA.
Ridicăm cortina cu interviul pe care mi l-a acordat Cristina Mohan, director executiv al festivalului.
Marina Roman – Cristina Mohan, ești unul dintre cei mai longevivi directori de festival teatral, coordonând TES FEST încă de la prima ediție. Îmi spuneai anul trecut că organizarea unui festival de o asemenea amploare durează cam un an, fiind vorba de scrierea proiectelor de finanțare, de creionarea conceptului fiecărei ediții, de realizarea calendarului de evenimente și de încă multe altele. Ce responsabilități aduce în plus această ediție care se înscrie în anul aniversării unui secol și jumătate de teatru evreiesc în România? Care este partea cea mai grea a acestor responsabilități?
Cristina Mohan – Aniversarea a 150 de ani de teatru idiș în România ne-a făcut încă de la bun început să visăm ca ediția din acest an să fie grandioasă, demnă de un moment istoric atât de important pentru Teatrul Evreiesc de Stat. Cea mai grea parte a organizării TES FEST este găsirea unui echilibru între ceea ce visăm și ne dorim să realizăm și ceea ce putem face concret cu resursele pe care le avem. Suntem o echipă mică, dar cu vise mari, iar proiectul TES FEST a fost, chiar de la prima ediție, unul foarte ambițios. Este foarte dificil să crești într-o lume în permanentă schimbare, în care, de cele mai multe ori, atenția și resursele instituțiilor de cultură și nu numai sunt orientate doar către supraviețuire.
M.R. – Există o temă, expresă sau difuză, care leagă spectacolele pe care le vom vedea în săptămâna festivalului și cum ați construit selecția?
C.M. – Programul Festivalului Internațional de Teatru Idiș a fost construit pornind de la o analiză a societății în care trăim. Teatrul idiș aduce mereu în prim-plan, în modul său specific, realitatea, cu tot ceea ce vrem sau nu vrem să vedem în ea. Sperăm ca temele abordate în evenimentele de anul acesta să pună agitația cotidiană într-o pauză dedicată introspecției și reflecției fiecăruia dintre cei care ne vor trece pragul și, în acest context aniversar, să redescoperim ce înseamnă identitatea culturală, diversitatea, toleranța, înțelegerea, iar lupta împotriva prejudecăților nu este doar un stindard.
M.R. – Cred că festivalul are și o misiune educativă, nu doar artistică. Cum reușiți să păstrați tradiția pentru generațiile care nu mai au contact direct cu această lume?
C.M. – TES FEST are în fiecare ediție și evenimente conexe, care au ca scop crearea unei platforme educaționale, a unei punți de cunoaștere între istorie, tradiție și prezent. Workshopurile și conferințele pe care le organizăm sunt pentru informarea publicului, dar sunt, în primul rând, expresia intenției noastre de a oferi oricui este interesat șansa de a afla și a înțelege specificul unic al culturii și limbii idiș. Tocmai de aceea, accesul publicului la aceste evenimente este gratuit. Interesul tinerilor spectatori este în creștere la fiecare ediție a festivalului și încercăm întotdeauna să avem evenimente dedicate lor. Anul acesta reluăm și organizarea evenimentelor în locații exterioare; pe data de 27 mai vom fi la km 0 al Bucureștiului, cu un spectacol dedicat publicului larg. Ne-am dorit foarte mult să putem duce TES FEST într-o locație atât de specială și cu o încărcătură atât de profundă pentru istoria României, cum este Piața Universității.
M.R. – Ce v-ați dori să simtă un spectator care vine pentru prima dată la TES FEST?
C.M. – Unul dintre cele mai frumoase momente pe care le-am trăit în cele 10 ediții de festival de până acum – și pe care mi-l amintesc mereu cu emoție atunci când obstacolele par de nedepășit în ceea ce înseamnă organizarea unui eveniment de asemenea amploare – a fost când, după un spectacol, o doamnă m-a oprit în foaierul teatrului și mi-a spus că va reveni la Teatrul Evreiesc de Stat, pentru că pleacă mereu cu o întrebare nouă la care trebuie să își găsească propriul răspuns. Declarația doamnei ne-a ghidat cumva în toți acești ani și a devenit un obiectiv pentru noi ca publicul să simtă această emoție a regăsirii și a prețuirii valorilor umane universale, a întrebărilor ce își caută răspuns.
M.R. – Te rog, în încheierea întâlnirii noastre, să ne spui ce nu vede publicul niciodată din munca unui director executiv de festival.
C.M. – Munca unui director de festival presupune ca un „nu se poate” să devină un „hai să încercăm, deși pare imposibil” și apoi ca acel lucru imposibil să se transforme într-un „da”. Este un proces complex, în care fiecare zi poate aduce o rezolvare sau, dimpotrivă, poate schimba tot ce ai construit până la acel moment.
M.R. – Mâine începe cea de-a XI-a ediție. SUCCES, TES FEST!!!