Marina Roman – Cu ce sentiment închei această ediție a TES FEST?
Cristina Mohan – În fiecare an, la finalul TES FEST, emoția este prezentă. Este, poate, singurul moment în care îmi dau voie să las emoția să se vadă. Și asta se întâmplă tocmai pentru că este momentul în care știu că fiecare eveniment s-a desfășurat așa cum am planificat. Dacă ar fi să aleg un singur sentiment la finalul TES FEST, acela este recunoștința. Recunoștința față de colegii mei – mica, dar curajoasa echipă a Teatrului Evreiesc de Stat, care face an de an un adevărat maraton pentru a duce la bun sfârșit un eveniment atât de complex. Recunoștința față de participanți, care ne surprind mereu cu proiecte minunate, recunoștința față de partenerii și finanțatorii TES FEST, care înțeleg importanța existenței și continuității festivalului, recunoștința față de public, care se bucură alături de noi și ne onorează cu prezența seară de seară la evenimente.
M.R. – Care consideri că au fost cele mai importante realizări ale festivalului din acest an?
C.M. – Fiecare eveniment prezentat în cadrul TES FEST este pentru noi o realizare, cu atât mai mult cu cât anul acesta o mare parte din spectacole au fost realizate în coproducție cu invitații străini. Spectacolul de operă în limba idiș, „Shulamit”, realizat în coproducție cu Jerusalem Lyric Opera din Israel, a fost o reală provocare; la fel și spectacolul „Moartea unui comis voiajor”, realizat în parteneriat cu Yiddishkayt Initiative din SUA. Un moment important pentru TES FEST a fost și spectacolul muzical „Un cântec, o glumă și un strop în pahar”, producție a Teatrului Evreiesc de Stat, prezentat în aer liber, în Piața Universității, la Km 0 – un spațiu simbolic al istoriei contemporane a României.
M.R. – Care au fost problemele din spatele organizării acestei ediții și cum le-ați depășit?
C.M. – Aș vrea să cred că nu au fost probleme, poate doar situații în care a fost nevoie de mai multă atenție și răbdare în a găsi soluția optimă pentru a duce la bun sfârșit ceea ce ne-am propus. Cel mai greu lucru în organizarea unui festival este să faci față situațiilor neprevăzute. Chiar și după 11 ediții de festival, tot se mai întâmplă lucruri care să ne surprindă.
M.R. – Cu ce lecție importantă crezi că rămâne festivalul după această ediție?
C.M. – Importanța continuității este lecția pe care toți cei din echipa de organizare o învățăm an de an. Fiecare pas, cât de mic, dar făcut cu sinceritate și respect, construiește încet, dar sigur, un proiect ambițios de care suntem mândri.
M.R. – Care este cea mai mare provocare în a menține TES FEST relevant pentru generațiile tinere?
C.M. – Trăim într-un prezent foarte alert, în care timpul nu mai are tihnă și nici răbdare, în care totul pare că trebuie obligatoriu să se consume repede, la un click distanță. În acest prezent, cea mai mare provocare este să poți capta ,fără wifi și telefoane mobile, atenția generațiilor tinere, să le arăți că viața înseamnă trăiri, sentimente, compasiune, curaj, determinare, sensibilitate, ambiție, forță și că îți poți construi viitorul onest, dacă ai la bază puterea de a fi vulnerabil și de a merge pe drumul tău pas cu pas, cu atenție la ce se întâmplă în jur, dar cu puterea de a lua propriile decizii, privind către viitor. Teatrul îți oferă o poveste, o lecție de viață și o lume nouă în fiecare spectacol; trebuie doar să îți acorzi privilegiul de a o trăi.
M.R. – Dacă ar fi să definești această ediție a TES FEST printr-un singur cuvânt și să îl explici, care ar fi acel cuvânt?
C.M. – Sunt multe cuvinte ce pot defini TES FEST: determinare, ambiție, organizare, răbdare, intuiție, încredere, seriozitate, efort… muncă. Foarte multă muncă. Dar toate acestea nu pot exista fără cuvântul care cred că le cuprinde pe toate: echipă. Teatrul nu poate exista singur , iar Festivalul Internațional de Teatru Idiș nu poate exista decât ca rezultat al muncii în echipă. Sufletul TES FEST este reprezentat de toți cei care îl construiesc an de an. Anul acesta, cea mai mare parte din spectacolele prezentate au fost realizate în coproducție cu invitații străini, care s-au alăturat echipei Teatrului Evreiesc de Stat pentru a crea împreună acest festival unic în lume. Chiar și un vis are nevoie de părinți care să îl vegheze, să îl înțeleagă, să îl ajute să crească, să se dezvolte și să devină realitate. Visul nostru de a crea la București un loc special în care reprezentanți ai limbii, teatrului și culturii idiș se pot reuni pentru a crea o lume în limba idiș a devenit realitate și în 2026, pentru că teatrul idiș are părinți, familie, trecut, prezent și viitor.