Valentin Alexandru – V-am văzut de când v-ați oprit. Cum vă numiți și de unde sunteți?
Arjun Mehta – Eu sunt Arjun.
Ayaan Sharma – Iar eu sunt Ayaan. Venim din India și suntem studenți aici, în România.
V. A. – De ce v-ați oprit?
Arjun – Noi ne duceam să ne întâlnim cu niște prieteni ca să mâncăm ceva și am auzit muzica de la distanță. La început nu am știut ce se întâmplă, dar sunetul ne-a făcut să ne oprim imediat. Noi nu înțelegem limba, dar muzica aceasta transmite ceva foarte uman, multă bucurie și energie pozitivă în același timp. Instrumentele, mai ales trompeta, dau un ritm aparte.
Ayaan – În India suntem obișnuiți cu muzică plină de ritm și emoție, iar aici am simțit aceeași bucurie. Parcă fiecare melodie are o poveste. De aceea am rămas.
V. A. – Voi nu știați nimic despre cultura idiș până acum zece minute și v-ați oprit să ascultați muzica? Am văzut că vă uitați pe pliantul festivalului?
Ayaan – Da. Nu știam deloc. Pentru noi este o descoperire. Am crezut că vom sta doar două-trei minute și apoi vom pleca mai departe, pentru că ne grăbeam. Dar atmosfera de aici ne-a prins imediat. Am văzut că mulți oameni zâmbesc, alții fac fotografii și am văzut cum unii dansau. Am rămas până la final pentru că ne-a plăcut mult.
V. A. – Le veți spune prietenilor voștri despre experiența de la Piața Universității?
Arjun – Le vom spune că am avut noroc să trecem pe aici și să ne oprim să ascultăm muzică bună. În doar câteva minute am aflat despre o altă cultură prin muzica sa. Interesant, nu?!
Ayaan – Voi, românii, sunteți speciali prin felul vostru de a fi. Ne-am bucurat de un moment frumos. Vă mulțumim. O să căutăm mai multe despre idiș, despre această cultură și despre această limbă.