Efim Ciornîi – Cântăreț și compozitor, reprezentant al muzicii klezmer din Republica Moldova, artist sensibil, ancorat în realitate prin efervescența exprimării și tumultul trăirilor dublate de bunătate și dăruire totală
Efim Ciornîi a urcat pentru prima dată pe o scenă la vârsta de șase ani, cântând la Teatrul Evreiesc de Muzică și Dramă din Chișinău, sub îndrumarea lui Ruvim Levin. În anul 1992 a fondat Jewish Song Theatre împreună cu pianista Suzana Gherguș. În anii următori au fost invitați să concerteze în cadrul multor festivaluri internaționale din România, Grecia, Estonia, Germania, Franța, Cehia, Ucraina, Austria și SUA. De asemenea, a fost invitat ca profesor la festivaluri de prestigiu precum KlezKanada și Yiddish Summer Weimar, unde a susținut ateliere de muzică idiș și klezmer. Anul acesta a fost invitat pentru a șasea oară în cadrul Festivalului Internațional de Teatru Idiș TES FEST, cu un Concert de cântece idiș – De la folclor la cabaret.
Valentin Alexandru – Știu că ați participat la mai multe ediții ale acestui festival din București. Cum v-ați simțit anul acesta?
Efim Ciornîi – În primul rând, aș vrea să mulțumesc și prin dumneavoastră pentru faptul că și anul acesta am fost invitat! Să fiu sincer, de fiecare dată când revin aici, am sentimentul că pășesc într-un loc magic, atmosfera care se creează este un miracol. Festivalul acesta este ca o insulă cultural, nu doar pentru România, ci pentru întreaga Europă de Est. În fiecare an aici vin artiști diferiți, trupe variate, fiecare aducând ceva unic. Nivelul artistic a crescut de la un an la altul și asta este ceva extraordinar. De fiecare dată când participăm, este o mare bucurie…emoțiile sunt de parcă suntem pentru prima dată (râde!).
V. A. – Ce vă atrage în mod special la acest eveniment?
E. C. – În primul rând, diversitatea. Am întâlnit artiști din toate colțurile lumii, cu stiluri și povești diferite. Acest festival a devenit un loc de întâlnire între idei și suflete. În al doilea rând, conexiunea umană, am legat prietenii sincere, am colaborat cu oameni minunați, mai ales în perioada pandemiei, când ne-am sprijinit unii pe alții, chiar și de la distanță. Am lucrat online cu mulți dintre ei și, în ciuda barierelor, emoțiile au fost incredibile.
V. A. – Anul acesta ați prezentat un spectacol excepțional…
E. C. – Am adus un spectacol de suflet, ,,o piesă” cu tematică evreiască: este prima din festival. Ne-am dorit să transmitem nu doar un mesaj, ci și o emoție profundă. Am pus în el inimile noastre, sentimentele noastre, tot ce avem mai autentic. Am fost onorați să fim invitați din nou de Andrei (Munteanu – n.n.) și Cristina (Mohan – n.n.), cărora le mulțumim pentru încredere.
V. A. – Cum ați simțit publicul acestei ediții?
E. C. – Extraordinar! Publicul din București este cald, atent, empatic. Este o plăcere rară să vezi oameni care nu doar urmăresc un spectacol, ci îl trăiesc odată cu tine. Energia lor se simte de pe scenă. Este ceva de o frumusețe aparte, un fel de ,,agitație creativă” care aduce viață în tot ceea ce se întâmplă aici.
V. A. – Ați ales să încheiați spectacolul cu un moment special dedicat Ucrainei. Ce v-a determinat să faceți acest gest?
E. C. – A fost un moment profund și pentru noi. Noi nu suntem politicieni și, de obicei, nu facem declarații publice. Dar ceea ce se întâmplă în Ucraina ne atinge direct. Avem mulți prieteni acolo, unii sunt chiar pe front. Știm cât de multă suferință a adus acest război, câți oameni au murit pentru libertatea țării lor. Nu putem rămâne indiferenți, nu avem cum…! De-a lungul timpului, am participat la numeroase festivaluri și concerte în Ucraina – la Kiev, Harkov și în alte orașe. De fiecare dată, acolo am fost primiți cu multă căldură și ne-am simțit ca acasă, iar acum, când vedem ce se întâmplă în acele locuri, inima ni se frânge. Ne rugăm pentru pace și pentru poporul ucrainean. Mesajul nostru este unul de solidaritate. Trebuie să spunem ferm că acest război este o tragedie, iar agresiunea trebuie oprită.
V. A. – Cât de greu v-a fost să redați această încărcătură emoțională? Eu am resimțit-o ca fiind una foarte puternică…
E. C. – Foarte greu. Sunt momente când ne simțim copleșiți, mai ales când știm că prietenii noștri trăiesc clipe de groază. Uneori, în timp ce repetăm sau cântăm, ne vin în minte chipurile lor, amintiri din turneele noastre în Ucraina. Și, totuși, arta ne ajută să transformăm durerea în mesaj. Scena devine un spațiu de vindecare, de exprimare a adevărului și a speranței.
V. A. – Ce urmează după acest festival?
E. C. – Avem mai multe spectacole programate în Europa și sperăm să revenim în România cât mai curând. Aici ne simțim ca într-o a doua casă. Ne dorim să fim parte din această comunitate artistică atât de vie și de autentică.
V. A. – În numele celor care v-au văzut și aplaudat, vă mulțumesc din suflet pentru sinceritate și pentru tot ceea ce dăruiți .
E. C. – Eu vă mulțumesc și le mulțumesc și celor care au fost prezenți și pe care am putut să îi bucurăm! Vă doresc tuturor pace, lumină și cât mai multă artă adevărată în viețile voastre!