Muzica și libretul (pe baza textelor originale ebraice din „Cântarea Cântărilor” și „Ecleziastul”) îi aparțin compozitoarei Dina Pruzhansky, iar regia și scenografia, lui Andrei Munteanu.
După spectacol, Excelența Sa, domnul dr. Lior Ben Dor, ambasadorul Statului Israel în România, a avut amabilitatea să-i acorde un scurt interviu reporterului Valentin Alexandru.
E.S. dr. Lior Ben Dor: ,,Teatrul are capacitatea de a uni suflete dincolo de diferențe de opinie, generații sau de frontiere”
Valentin Alexandru – Cum definiți dumneavoastră iubirea, domnule ambasador Lior Ben Dor?
E.S. dr. Lior Ben Dor – Consider că iubirea are mai multe forme. Există iubirea pentru oameni, iubirea pentru tradiții, iubirea pentru țară și pentru limba care păstrează vie memoria unui popor. Aici, în mod special, vorbim despre frumusețea și sensibilitatea limbii idiș, o limbă care poartă în ea istorie, emoție și identitate culturală. Dar cea mai profundă formă a iubirii este aceea care se transformă în respect față de ceilalți oameni. Respect pentru povestea lor, pentru cultura lor, pentru suferințele și bucuriile lor. Iubirea adevărată ne învață să privim dincolo de diferențe și să descoperim ceea ce ne apropie ca oameni. Cred că iubirea are și o putere vindecătoare. Ea te învață că, oricât de grea ar deveni viața, poți merge înainte cu demnitate, cu seninătate și chiar cu speranță. Nu pentru că durerea dispare, ci pentru că sufletul găsește puterea de a transforma greutățile în lecții de viață și de a păstra lumina interioară chiar și în momentele mai puțin frumoase. Poate tocmai acesta este marele dar al iubirii: faptul că îi oferă omului curajul de a rămâne bun, sensibil și deschis către ceilalți, indiferent de încercările prin care trece. Iar atunci când iubirea se întâlnește cu muzica, cu teatrul – cu arta, în general – și cu limba unui popor, ea devine ceva mai mult decât un sentiment: devine memorie vie și punte între suflete.
Valentin Alexandru – Există în fiecare dintre noi câte puțin din înțelepciunea, sensibilitatea și zbuciumul sufletesc al lui Solomon?
E.S. dr. Lior Ben Dor – Dragul meu, consider că istoria și literatura sacră ne-au lăsat una dintre cele mai tulburătoare povești de iubire: cea dintre Regele Solomon și Shulamit. El, cel mai puternic și mai înțelept rege al vremii sale, un om înconjurat de bogăție, autoritate și glorie. Ea, o femeie simplă, fără titluri nobiliare, fără rang social, dar cu o frumusețe naturală și o lumină sufletească care au reușit să atingă inima unui rege. Poate tocmai aici se ascunde adevărul profund despre iubire: ea nu recunoaște diferențele sociale, nu ține cont de putere, avere sau de poziție. Un rege care putea avea orice a ales să fie impresionat de simplitate și autenticitate, iar acest lucru spune enorm despre natura umană. Cred că fiecare om poartă în el puțin din Solomon: dorința de a iubi și de a fi iubit sincer, nevoia de a găsi acea persoană care vede dincolo de măști și aparențe. Și poate că fiecare dintre noi poartă și ceva din Shulamit: speranța că vom fi aleși pentru ceea ce suntem cu adevărat, nu pentru statut, avere sau imagine. Iubirea adevărată nu este despre un anumit rang social, este despre recunoaștere sufletească. Despre acel moment rar în care două inimi se înțeleg fără să aibă nevoie de explicații. Iar poveștile care supraviețuiesc secolelor nu sunt cele construite pe putere, ci acelea care sunt construite pe emoții sincere.
Valentin Alexandru – Cât de important credeți că este un festival de teatru care se joacă exclusiv în idiș?
E.S. dr. Lior Ben Dor – Faptul că se păstrează limba idiș este minunat; este o limbă foarte frumoasă. Mă bucur că și aici, în București, ca de altfel și în Israel, sunt mulți oameni care iubesc limba idiș. Datorită acestui festival se păstrează vie memoria unei limbi încărcate de istorie, emoție și identitate culturală. Din acest motiv am venit și voi veni cu multă bucurie la Teatrul Evreiesc de Stat.
În această seară cred că, pentru mulți spectatori, nu a fost doar un spectacol de operă, ci o adevărată întoarcere în timp, o reîntâlnire cu sensibilitatea și spiritul unei culturi care a influențat profund viața artistică și intelectuală europeană. Uite, eu îmi aduc aminte din copilărie când bunicul meu îmi povestea că se ducea până la Haifa să vadă piese de teatru jucate în idiş. Și să știi că nu era deloc aproape de unde locuia în acel moment. Revenind la această seară, energia care s-a creat a demonstrat că arta autentică nu are granițe.
Acesta este, poate, adevăratul miracol al teatrului: capacitatea lui de a uni suflete dincolo de diferențe, generații sau de frontiere. Dați-mi voie să aduc multe felicitări interpreților, muzicienilor, domnului Prunner – dirijorul corului – și, nu în ultimul rând, domnului director Andrei Munteanu, care este și regizorul acestui spectacol.