MARINA ROMAN – Stimată și dragă doamnă Maria Marinescu, vă știu de foarte multă vreme și de fiecare dată remarc felul în care vă purtați cu spectatorii. Văd cum primul lucru pe care spectatorii îl fac, chiar dacă au biletele deja cumpărate, este să vă caute din ochi, să vă salute.
MARIA MARINESCU – Este adevărat. Cu mulți dintre spectatori am o relație de peste două decenii. Îmi sunt foarte dragi. Au trecut anii, îmbătrânim, dar ei continuă să vină la teatru. Este o familie care a venit la toate cele 11 ediții ale festivalului, iar acum se bucură că TES FEST se desfășoară primăvara, pentru că toamna ei merg la vie.
M.R. – Dumneavoastră cunoașteți poveștile spectatorilor fideli?
M.M. – Nu chiar pe toate, dar foarte multe. Din câteva cuvinte schimbate înainte sau după spectacol, stagiuni la rând, pot alcătui un puzzle. Să vă mai spun ceva: eu știu acum ce loc din sală preferă fiecare dintre spectatorii fideli… și mai știu cine lângă cine nu vrea să stea. Știți cum e în teatru…
M.R. – Circulă și anecdote pe tema animozităților.
Privind dinspre această ediție spre începuturi, cum vedeți publicul?
M.M. – La festival este întotdeauna o atmosferă de sărbătoare. Chiar dacă sălile sunt pline – după renovarea teatrului, numărul spectatorilor a crescut –, am impresia că tinerii, studenți sau elevi, vin din ce în ce mai puțin la teatru. Sigur, acum e sesiune, dar… Și, din păcate, când elevii au „școala altfel”, profesorii nu îi duc la teatru.
M.R. – Consider că TES și Odeon sunt cele mai frumoase teatre din București.
M.M. – Eu cred că teatrul nostru este cel mai frumos. Aici publicul este un pic mai altfel: mai elegant, mai calm, mai deschis. Iar spectacolele sunt mai aproape de sensul clasic al teatrului. Mă gândesc că tendințele foarte moderne pot îndepărta un public învățat de decenii cu un anumit fel de spectacol. Și mai e ceva: la finalul reprezentației nu ne grăbim să plecăm. Rămânem și stăm de vorbă cu spectatorii care, de cele mai multe ori, ne roagă să le transmitem felicitări actorilor.
Se întâmplă și lucruri emoționante, s-au născut prietenii între spectatorii teatrului nostru și s-a întâmplat chiar… o căsătorie – un cuplu, nu tocmai tânăr, care ne-a invitat la Casa Eliad, să participăm la ceremonie.
M.R. – Dumneavoastră puteți spune zeci de povești… Îmi puteți spune una care v-a impresionat în mod deosebit?
M.M. – În timpul unei reprezentații, chiar la început, unui spectator i s-a făcut rău, iar noi i-am spus soției lui că întrerupem și chemăm ambulanța. Nu a fost de acord să întrerupem spectacolul și nici nu a acceptat să le returnăm contravaloarea biletelor. Din fericire, ambulanța a sosit în câteva minute și totul s-a sfârșit cu bine. A fost o lecție de generozitate pentru mine; spectacolul putea fi întrerupt.
M.R. – Asta arată calitatea publicului TES.
M.M. – Îmi sunt foarte dragi spectatorii noștri. Îmi iubesc familia și iubesc teatrul. Aceste două lucruri sunt cele mai importante pentru mine. Nepoții – am patru, cel mai mic are șase ani, iar cel mare, 12 – și teatrul. Cei mari au venit la spectacole; comediile și concertele sunt preferatele lor.
M.R. – Vă mulțumesc, doamna Marinescu, pentru tot ce mi-ați spus. Pe curând!