Mihai Murariu – profesor la Universitatea Națională de Muzică București și pianist în orchestra Teatrului Evreiesc de Stat
Reporter Roxana Bîrlescu
Roxana Bîrlescu – Cum simțiți atmosfera acestei ediții a festivalului?
Mihai Murariu –Sigur că pentru noi este un efort, fiindcă majoritatea artiștilor care vin din altă parte se sprijină cumva și pe aportul nostru la completarea echipei. Deci asta înseamnă un volum de muncă destul de mare pentru noi. Stresul vine și din faptul că avem prea puțin timp pentru repetiții. De exemplu, Pentru spectacolul de duminică, Celebrând împreună muzicaidiș, cu Avi Hoffman și Aaron Kula, ne-am văzut câteva ore sâmbătă, am avut o repetiție duminică și după aceea a fost spectacolul.
R. B. – Este necesar să aveți capacitate de adaptare.
M. M. – Absolut, absolut. Dar și asta se antrenează.
R. B. – Ce vă leagă de cultura idiș?
M. M. – Inițial, nimic obiectiv, să spunem. Sigur că eram familiar, mă rog, parțial, cu această cultură. Eu fiind în domeniul muzicii clasice, evident că și acolo se găsesc influențe și alte forme de manifestare. Mă rog, cine nu știe filmul Ștrengarul… Pe parcursul celor vreo șase ani de când sunt în acest teatru, evident că s-au creat din ce în ce mai multe conexiuni care au devenit puternice: și cu artiștii, cu oamenii de aici, dar și cu istoria, mentalitatea și cultura lor. Pentru mine e o mare bucurie că se întâmplă…
R. B. – Mulțumesc frumos! O seară frumoasă vă doresc!