Reporteri: Denisa Farcaș și Roxana Bîrlescu, voluntare, studente la Facultatea de Arte – Universitatea Hyperion
Emilia, economistă: „Am fost foarte impresionată de spectacolul Cântecele ghetoului, al Teatrului Evreiesc din Polonia. Sunt creștin ortodoxă, iubesc oamenii și mi-a fost imposibil să nu plâng. A fost un spectacol cu adevărat uimitor. Singura neplăcere, să spunem, a fost faptul că subtitrarea s-a întrerupt la un moment dat și a fost păcat să nu putem beneficia pe deplin de conținutul cântecelor. Totuși, mesajul a fost foarte puternic. Datorită faptului că limba idiș se aseamănă cu germana, am putut înțelege o parte și, o spun din nou, a fost foarte emoționant. Felicitări actorilor, regizorilor și muzicienilor. Vocile au fost foarte bune, iar orchestra a avut un impact mare asupra întregului spectacol. Sunt la a treia treia seară aici și sper că următoarele zile vor fi la fel de frumoase. Felicitări tuturor și vă mulțumesc!”
Sallia, studentă la Studii Culturale, Universitatea București: „Experiența de azi, la workshop-ul susținut de Avi Hoffman, a fost incredibilă. Incredibilă! De la prezentare, care a fost una dinamică, abordare, cursivitatea cu care a prezentat, totul a fost excepțional! Efectiv, ne-a introdus în istoria idiș, incluzând partea culturală, partea de limbă… teatru… A fost cu totul excepțional! Trebuie să vă spun că vin destul de des la Teatrul Evreiesc de Stat, fiindcă sunt studentă la Studii Culturale, și am văzut aproape toate spectacolele. Și cred că Rude pierdute mi-a plăcut cel mai mult.”
Dimitri, student anul al II-lea la Universitatea București, Studiii iudaice: „Acest prim primul workshop din cadrul festivalului, ținut de Avi Hoffman, a fost foarte interesant. Mai ales pentru mine, pentru că este ceea ce studiem la unul dintre cursurile noastre despre cultura idiș și teatru. Și, iarăși, a fost foarte interesant să aflăm atât de multe informații de la domnul Avi Hoffman. A fost o experiență foarte plăcută, mai ales că a fost o experiență călduroasă, să spun așa, și foarte prietenoasă . Experiența mea cu Teatrul Evreiesc de Stat este, din păcate, limitată de obligațiile profesionale pe care le am. Vin la TES ori de câte ori am timp. Dar am văzut câteva spectacole, dintre care vreau să amintesc cu precădere Rude pierdute.”Spectator la Mireasa de aur: „Cred că în cea mai mare măsură m-a impresionat faptul că este un spectacol în limba idiș; nu mai fusesem niciodată la un spectacol jucat în această limbă și mi se pare foarte interesant că în ziua de azi încă mai există spectacole în limba idiș, deși este o limba care nu se mai vorbește în mod curent. Au fost multe momente care m-au impresionat: vocile actorilor m-au copleșit. Imaginați-vă, aproape tot timpul cât a durat spectacolul am avut piele de găină. Mă bucur enorm ca am avut ocazia să văd acest spectacol, cu doi soliști fabuloși.”