Fanny Teitelbaum: „Festivalul s-a deschis cu o premieră fantastică. Impresionantă, mai ales povestea captivilor noștri din Gaza, pentru că eu trăiesc și în România, și în Israel. Am trăit intens această scenă, cutremurător realizată cu acea plasă care îi prinde pe toți, fără scăpare. Muzica, actorii cântând atât de bine, și decorul au contribuit la starea noastră de emoție profundă. Vreau să vă mai spun că spectacolul era sold out când am vrut să-mi cumpăr bilet, dar sunt aici datorită lui Alexander Hausvater căruia îi mulțumesc și pe această cale.
Eu îi sunt fidelă teatrului și de câte ori vin în România încerc să văd cât mai multe spectacole. De curând am văzut Cântecele ghetoului, în regia domnului director Andrei Munteanu, și luni voi merge la spectacolul Teatrului Evreiesc din Polonia.
M-ați întrebat ce înseamnă pentru mine limba idiș și cât de important este TES pentru comunitatea noastră. Foarte important, pentru că păstrează și promovează limba părinților mei, limba în care am crescut. Ei au învățat să scrie și să citească în idiș încă de la Heder – la Târgu Frumos unde locuiau –, iar secretele dintre ei erau spuse în idiș, așa că eu, curioasă, am învățat singură și, pe la nouă ani, deja înțelegeam și puteam chiar vorbi. A fost limba copilăriei, adolescenței și primei mele tinereți, pentru că la 24 de ani am plecat în Israel, unde s-au adăugat ivrit și franceza.”
Spectator: „Încă o dată, Hausvater ne-a dat greu. O simbolistică foarte densă, complicat de înțeles din prima, dar finalul a întrecut orice așteptare. Actorii, pe lângă calitățile tehnice necesare unui spectacol vorbit și cântat în idiș, m-au impresionat prin privire. A fost un joc al privirilor. Așa de mulți actori, dar fiecare cu o privire diferită atât de expresivă. Eu vin tot timpul la Teatrul Evreiesc. Am văzut primul spectacol acum 15 ani, iar până acum piesa Mesia era favorite mea. Începând de astă seară, cu siguranță, spectacolul Cântarea Cântărilor devine favoritul meu.”
Dinu Grigorescu, dramaturg și director fondator al revistei Rinocerul: „Eu conduc revista de teatru Rinocerul, o revistă care s-a impus în ultimii cinci ani, și am avut satisfacția deosebită să organizez aici, împreună cu doamna Maia Morgenstern, cea de a V-a ediție a Galei Premiilor Rinocerul. Deci am și o aplicație afectivă față de Teatrul Evreiesc de Stat, unde la un moment dat, mi-a fost montată o piesă. Sunt prieten cu Alexander Hausvater și, ca „Gemeni” după zodie, avem o empatie foarte, foarte mare.
Pe scurt, m-au impresionat trei lucruri: în primul rând, Hausvater nu se repetă, adică găsește întotdeauna formule scenice noi și cu totul ieșite din comun. A doua chestiune, textul este politic în fondul lui, dar este exprimat prin dragoste. Iar în ceea ce privește jocul actoricesc, nu poți să te referi la un actor anume, este o imagine de grup, întregul grup formează atmosfera și această lume a iubirii între semeni, între oameni… Plus tot felul de simboluri. Și muzica este personajul principal din această piesă. În concluzie, UN SPECTACOL MARE.”