Pe Mircea Drîmbăreanu îl cunoșteam de acum vreo 5-6 ani, din spectacolele Teatrului Evreiesc de Stat, la care participam cu religiozitate. A, da! Și din serialul ăla dubios de pe PrimaTv, în care juca rolul unui interlop. Un actor deosebit, fără doar și poate. Imaginați-vă bucuria de a-i lua un […]
De multe ori primim frumoase și interesante lecții de viață din cele mai neașteptate locuri. Cuvinte, expresii, momente, care ne marchează, ne rămân întipărite în memoria afectivă și care își fac loc, încet, în adâncul sufletului. Un astfel de moment a fost interviul cu unul dintre cei mai simpatici angajați […]
Ne-am întâlnit, cum altfel, la teatru. Într-o după-amiază mohorâtă de primăvară. Ne pregăteam de spectacol. De fapt, mai erau câteva ore bune până să vină primii spectatori. Dar erau fix acele ore pe care le vrei și diluate, și comprimate totodată. Pe care încerci să le gestionezi fără panică, cu […]
Și tot din teatru. Eram studentă și aveam ca temă un studiu despre Jules Cazaban. Pentru asta, printre altele, am vizionat (de 13 ori!) spectacolul „Take, Ianke și Cadâr“ unde el juca Ianke. Pe Cadâr îl juca Ion Manta, iar Tache era Ștefan Ciubotărașu. La începutul piesei Tache și Ianche […]
Eram secretar literar la Teatrul din Botoșani, în primul meu an de muncă. Mă duceam aproape în fiecare seară la spectacole ( că ce altă treabă aveam?). Se juca „Secunda58“ de Dorel Dorian. O piesă frumoasă – pe linie părea – dar de fapt vorbea despre răspundere, despre curajul de […]
Povești trăite de mine, trăite de alții și văzute de mine sau povestite mie. Povești, o mie, oare numai? A fost odată demult… Eram studentă în anul întâi, care abia începuse. Se apropia noiembrie, 7 noiembrie, mare sărbătoare pe acea vreme. Cu această ocazie se organiza și un festival al […]
